Printable Jurnal de Poezie

Un jurnal cu pagini cu linii pentru practica zilnică de poezie. Fiecare pagină are un antet cu dată-titlu și trei indicații ghidate în partea de jos (formă poetică, dispoziție / Ton, exercițiu de scriere), cu spațiu de scriere optimizat pentru versuri. Formatul suportă orice stil poetic — sonete, haiku, vers liber, ghazal, proză poetică. Structura construiește obiceiul de scriere zilnică care distinge poeții care practică de cei ocazionali.

Numirea formei forțează alegere de remeșerie conștientă. 'Vers liber' implicit este rar liber — este de obicei neexaminat. Trecând prin forme specifice (haiku, sonet, sestină, bloc de proză) construiești vocabularul tehnic care, conform Stephen King (2000, On Writing, Scribner) și scriitorilor din tradițiile, distinge meșteșugul de plâns. Pe parcursul săptămânilor, câmpul form arată și preferințele tale și te împinge către teritoriu necunoscut.

Dispoziție / Ton numește registrul emoțional pe care urmărești (elegiaci, ironic, tandru, ascuțit) — numirea lui concentrează revizuirea. Exercițiu de scriere consemnează sămânța: o frază, imagine, întrebare sau constrângere. Lamott (1994, Bird by Bird, Anchor) numește acestea 'atribuții scurte' și argumentează că fac scrierea posibilă prin înlocuirea sarcinii imposibile (scrie o poezie) cu una finită (scrie despre această imagine).

Da — atunci când sesiuni includ reflecție și forme variate. Cercetarea practicii deliberate a lui Ericsson (Ericsson și alții, 1993, Psychological Review, 100(3), 363-406) arată că dezvoltarea abilităților necesită încercări țintite la margine abilității, nu mere repetare. Câmpul formă poetică încurajează varietate; practica zilnică construiește volumul necesar pentru selecție. Majoritatea poeților publicați scriu mult mai mult decât publică, aruncând cele mai multe ciorne.

Majoritatea poemelor zilnice vor fi — asta e punctul. Lamott (1994, Bird by Bird, Anchor) numea acestea 'shitty first drafts' și le considera munca reală; poemele terminate ies din volum. Jurnalul e pentru practică, nu publicație. Păstrează-le pe toate; unu la 20-30 poate deveni ceva. Presiunea pentru calitate zilnică omoară obiceiul mai repede decât ciornele mediocre oneste vreodată.

Un caiet colectează ciorne; acest jurnal construiește practică. Antetul cu dată-titlu creează responsabilitate și o cărură de scriere vizibilă. Trei indicații forțează alegerile form/mood/sămânță pe care cei mai mulți începători le omit, care este exact nivelul la care se dezvoltă meșteșugul. Folosește un caiet pentru revizuire și lucru finalizat; folosește acest jurnal pentru practică zilnică generativă. Mulți poeți țin ambele.

15-30 de minute acoperă o primă ciornă a unei poezii scurte sau lucru semnificativ la una mai lungă. Cercetarea scrierii expresive a lui Pennebaker folosește constant sesiuni de 15-20 minute în studii publicate — suficient lung pentru adâncime, suficient scurt pentru a susține zilnic. Urmărește o încercare de poezie per sesiune, completă sau nu. Unele zile vor produce o ciornă lustrată; cele mai multe vor produce începuturi pe care s-ar putea să le reiei sau nu.

Lectură lunară cu atenție la ce intrări încă rezonează. Cepeda și alții (2006, Psychological Bulletin, 132(3), 354-380) descriu cum re-întâlnirea spațiată întărește atât memoria cât și judecata. Marchează poemele pentru posibilă revizuire și restul ca practică. Cele mai multe nu vor deveni lucru finalizat — asta e normal. Valoarea jurnalului este volumul care face selecția posibilă, nu o pagină singură.